Colecția colectivă

Scurtă Istorie

Colecția Colectivă a fost inițiată ca proiect curatorial speculativ, în cadrul căruia un grup de artiști, curatori, designeri, arhitecți, antropologi, juriști, economiști și producători culturali au fost invitați să reflecteze asupra posibilității construirii unei colecții de artă contemporană care este deținută și manageriată colectiv de către membrii săi. Ca ipoteză de cercetare curatorială, proiectul încearcă să articuleze o alternativă la narațiunile care, începând cu cabinetul de curiozități și studiolo-ul Florentin, și terminând cu colecțiile contemporane private, concep fenomenul colecționării drept alibi pentru auto-recunoașterea narcisistă a colecționarului privat. Colecția funcționează conform unui principiu foarte simplu: fiecare membru oferă colecției tipul de muncă potrivit capacităților și expertizei sale.

În prima etapă a proiectului, Judit Angel, Raluca Voinea și Vlad Morariu au invitat lucrători culturali cu care deja colaboraseră și cu care deja stabiliseră relații de încredere reciprocă și prietenie. Proiectul a fost materializat în Bratislava, la sfârșitul anului 2017, acolo unde un prim model al colecției a fost prezentat public în cadrul expoziției Colecția Colectivă: Cadrul unui Model Viitor de Reprezentare, care a avut loc la tranzit.sk. Acest spațiu a constituit, de asemenea, o bună ocazie pentru participanți de a se întâlni într-un seminar intern, unde a fost decisă înființarea Colecției. Astfel, Bratislava a reprezentat un moment de tranziție de la participarea în limitele unui condițional optativ – o participare ca și când Colecția ar exista – către angajamentul colectiv față de construcția și implementarea Colecției. La Bratislava am chestionat modurile în care proiectul se poziționează în cadrul discursurilor contemporane ale lumii artei, scopurile și obiectivele sale, și principiile sale de funcționare. Respectul reciproc și relațiile de prietenie rămân principiul de bază al dezvoltării Colecției, astfel că de-a lungul anului 2018 fiecare membru fondator a propus și invitat noi membri să ni se alăture. Colecția include, în momentul de față, mai mult de 50 de membri, și lansează la tranzit.ro/ București, în România, website-ul său oficial.

În prezent, Colecția Colectivă se prezintă drept prototipul unei colecții internaționale de artă, stabilită, deținută și manageriată colectiv de către membrii săi. Proiectul se poziționează față de trei factori care determină condițiile actuale ale producției, prezentării și consumului de artă și cultură:

Precaritatea instituțiilor culturale dinăuntrul și dinafara continentului European care, confruntându-se cu valurile de naționalism și populism de dreapta, precum și cu solicitările de a produce cultură de calitate cu fonduri reduse, eșuează în a include în colecțiile lor lucrări care adresează critic status-quo-ul. Colecția Colectivă reprezintă un efort de a reintroduce în discursul public problematica autonomiei politice și culturale, prin crearea unei instituții care vizează construirea unui pol de putere, vizibilitate și reprezentare.
Condițiile sistemice ale producției culturale, care încurajează oportunismul și competiția între lucrătorii culturali, și ale căror rezultate sunt distrugerea formelor colective de organizare, rezistență, și luptă. Colecția Colectivă răspunde nevoii de a articula modele sustenabile de legitimare și reprezentare colective, unde ideea de colectivitate are la bază politicile prieteniei, respectului și recunoașterii reciproce.
Crizele umanitare, ecologice și politice actuale, cărora o cultură bazată pe patronaj privat nu le mai poate răspunde adecvat. Colecția Colectivă nu chestionează doar posibilitatea unei colecții independente de preferințele, gusturile, și capriciile colecționarului privat; ea reprezintă, în același timp, o tentativă de a regândi funcțiile, rolurile, și relevanța proceselor de colecționare, pe care le considerăm drept practici colective care înregistrează și configurează condiția noastră contemporană.

De ce colecționăm?

Lucrările de artă sunt entități semiotice complexe. Sunt iubite pentru narațiunile pe care le fac vizibile, precum și pentru ușurința cu care devin semne ale privilegiului și statutului social. Satisfac inteligența și sensibilitatea noastră în aceeași măsură în care satisfac și exigențele celor care caută paradisurile investițiilor fără risc. Nu sunt produse ca marfă, deși la sfârșitul lanțului economic ar putea ajunge să fie tranzacționate ca semne ale valorilor de schimb. Și sunt colecționate pentru că oferă confort și iluzia controlului absolut, precum și prestigiu și putere.

Expansiunea globală a artei contemporane a creat, desigur, oportunități noi pentru cheltuirea de capital, mai ales în economiile nou-emergente (Rusia, China, Orientul Mijlociu, etc.). Dar colecționarea de artă ar trebui diferențiată de acumulare și de depozitarea în stoc. Ea nu are nimic de-a face cu adăugarea de ‘artefacte’ noi unei serii al cărei principiu de sistematizare stă în actul numirii și recunoașterii lor drept ‘artă’ de către experții lumii artei, și care apoi pot fi folosite ca active ale schimburilor economice. Colecționarea de artă aduce împreună ‘obiecte’ diferite care continuă să conoteze ritualurile sociale și culturale ale lumii ‘din afara’ colecției. Deși poate că nu oferă soluții problemelor omenirii, colecțiile continuă să rămână bastioane ale valorilor fundamentale ale umanității, în contexte istorice specifice. Astfel, colecțiile de artă au o dimensiune publică ireductibilă, despre care credem că, în contextul actual dificil, are nevoie urgentă de reafirmare. Din acest punct de vedere, se uită adesea faptul că cei doi termeni cu care lucrăm, ‘colecție’ și ‘colectiv’ provin din același cuvânt latin, collectus, participiul verbului colligere (a alege și a aduna împreună). Fără a ne angaja într-o speculație etimologică, vrem să sugerăm că întrebările despre rolul și eficiența acțiunii colective și-ar putea primi un răspuns în concepția colectivului drept colecție de indivizi care au grijă unii de alții sau, spus în alte cuvinte, colectiv care se auto-curatoriază. În același timp, întrebarea despre rolul public, funcțiile și scopul colecțiilor ar putea primi un răspuns dacă este pusă din perspectiva ideilor de colectiv și colectivitate. Și, de vreme ce atât colecțiile cât și colectivele se referă la ceea ce este comun, ca principiu de organizare și sistematizare, Colecția Colectivă se prezintă drept argument pentru reafirmarea practicilor critice ale artei contemporane drept bunuri comune și publice.

Aflată în dezvoltare, Colecția Colectivă rămâne atașată valorilor pe care le-a identificat la început de drum: de-privatizarea subiectului care colecționează și instituirea colectivului ca agent activ și eficient; precum și regândirea relației dintre interesul personal și obiectivele colective, dintre strategia individuală și cea de grup, dintre gustul privat și tactica socio-politică colectivă, și dintre neuroza insulară și prietenia terapeutică.